Autori

Economia avea nevoie de dezvoltare, pe care rivalitățile dintre partidele politice din Germania și dezordinea generală nu i-o puteau asigura... Ne-am gândit că Hitler ne va oferi un mediu sănătos și într-adevăr, a făcut asta... Nouă, familiei Krupp, nu ne-a păsat niciodată prea mult de ideile politice. Ne doream doar un sistem care să funcționeze bine și să ne permită să lucrăm nestingheriți. Politica nu e treaba noastră!

Concurența dintre ruși americani nu s-a limitat la arme, sport, cinematografie, dans/balet, ci au două școli de bancuri la fel de puternice: Legile lui Murphy și Radio Erevan.

Îmi amintesc că un cunoscut analist, care, între timp - pentru meritele dovedite - a primit demnități publice, spunea că: “Dacă ar fi emise ți­tluri de stat pentru populație, oamenii ar avea un mod direct de a penaliza statul. Atunci când statul face risipă, când crește cheltuielile, urcă inflația - ceea ce erodează randamentele, populația vinde titlurile, iar prețul acestora scade. Relația dintre ce­tă­țeni și stat ar fi mai directă și mai acti­vă decât acum când ce­tățenii penalizează politicienii doar din patru în patru ani, la alegeri”.

“Acum suntem toți keynesieni” - asta se știe de dinainte de marea criză mondială declanșată în 2007-2008. Keynesianismul este fundamentul însuși al sistemului economic mondial. Nu există nimic mai mainsteam în economie, chiar dacă mulți decidenți de politici publice refuză să pronunțe numele lui John Maynard Keynes, iar destui, poate, nici n-au auzit de el.

Ultimele trei dăți când președintele Erdoğan a îndepărtat guvernatorul, reacția piețelor valutare în prima săptămână de activitate a celor care au preluat funcția le-a definit acestora întreg mandatul. Tocmai de aceea este atât de mare prăbușirea lirei de săptămâna aceasta, survenită în pofida angajamentului lui Kavcıoğlu de a menține continuitatea politicilor predecesorului său.