O mică țară insulară din Nordul Oceanului Atlantic a reușit ceva ce pare imposibil pentru dimensiunile sale.
Și-a dezvoltat o rețea proprie de tuneluri rutiere subacvatice prin care să-și conecteze principalele insule și localități.
CITEȘTE ȘI INTERVIU Bogdan Glăvan: E o eroare a premierului să se proiecteze ca martir care va fi folosit și apoi aruncat. Mulți oameni vor doar să pună bețe în roate și îi așteaptă încheierea mandatului. Toți știu că trebuie doar să supraviețuiască doi aniTotul a culminat cu primul sens giratoriu sub mare din lume, la intersecția a trei tuneluri care ajung și până la 189 de metri sub nivelul mării, scrie Hotnews.ro.
Arhipelagul Feroe este format din 18 insule muntoase, cu fiorduri adânci și teren predominant din granit.
Prinsă la marginea dintre Marea Norvegiei și nordul Oceanului Atlantic, la nord de Regatul Unit, între Norvegia și Islanda, micuța țară insulară este de fapt un teritoriul autonom ce ține de Danemarca și are circa 54.900 de locuitori – adică mai puțin decât capacitatea totală a Arenei Naționale din București.
Legături fixe între insulele feroeze
Geografia dificilă și condițiile climatice severe au făcut ca localitățile de pe insulele feroeze să sufere la capitolul conexiuni de infrastructură și au ridicat ridicat provocări logistice majore: feriboturi dependente de vremea foarte capricioasă, rute ocolitoare puține și lipsa unor legături fixe, relata BBC.
La începutul anilor 2000 Insulele Feroe au demarat un plan de a realiza o serie de conexiuni rutiere între principalele sale insule. Cum realizarea unor poduri destul de lungi s-ar fi lovit de aceleași probleme puse de vremea severă, autoritățile s-au orientat să facă tuneluri subacvatice prin care să conecteze mai bine localitățile dispersate pe arhipelag.
Pe rând, în 2002 și apoi în 2006 feroezii au inaugurat două tuneluri rutiere subacvatice – f Vágatunnilin (4,9 km) and Norðoyatunnilin (6,2) km. Însă cea mai spectaculoasă lucrare avea să prindă contur un deceniu mai târziu.
Eysturoyartunnilin (sau tunelul Eysturoy) este un sistem de tuneluri subacvatice care leagă insula Streymoy și capitala Tórshavn de insula Eysturoy. E vorba de trei tuneluri cu drumuri care se întâlnesc în… primul sens giratoriu subacvatic din lume.
Ramurile traversează fiorduri adânci și stânci de granit; punctul cel mai jos al rețelei coboară la circa 189 m sub nivelul mării. Tunelul principal, cu toate ramurile, însumează aproximativ 11,2 km lungime, potrivit structurae.net
La sud, tunelul ajunge pe insula Streymoy și leagă direct orașul Tórshavn, iar la nord, tunelul se desparte în două ramuri, către Runavik la est și Strendur la vest, ambele orașe pe insula Eysturoy. În zona unde se întâlnesc cele trei tuneluri a fost amenajat un sens giratoriu, decorat cu lumini arhitecturale și o sculptură în fier realizată de un artist local.
A înjumătățit durata călătoriei între cele mai importante orașe
Ideea unor legături fixe între insule nu e o ambiție pur tehnică, ci o necesitate social-economică. Statul autonom Feroe și-a propus de ani buni să reducă izolarea comunităților, timpii de navetă și dependența de feriboturi afectate de vremea capricioasă din nordul Oceanului Atlantic.
Guvernul a explicat încă din faza de lansare a proiectului că scopul este „creșterea mobilității pentru cetățeanul obișnuit, pentru companii și administrație publică” și că noile tuneluri vor scurta naveta zilnică pentru mii de persoane — uneori cu până la o oră și jumătate.
După deschiderea tunelului, rute care înainte necesitau folosirea unor feriboturi și ore întregi s-au transformat în drumuri de 10–40 minute, în funcție de legătură. Noua legătură a facilitat naveta zilnică, accesul la locuri de muncă și servicii medicale, dar și transportul mai facil de mărfuri și servicii.
Tunelul a redus semnificativ în special durata călătoriei către capitală dinspre alte localități mai mari din arhipelag. Tunelul a scurtat distanța de călătorie de la Tórshavn la Runavík/Strendur de la 55 de kilometri la 17 kilometri, adică durata călătoriei cu mașina a fost redusă de la 64 de minute la 16 minute.
Durata călătoriei cu mașina de la Tórshavn la Klaksvík, al doilea cel mai mare oraș din arhipelagul feroez, a fost redusă de la 68 de minute la 36 de minute.
A fost săpat în doar trei ani
Proiectul a fost planificat și executat în etape, după decade de studii geotehnice și seismice. Lucrările propriu-zise au început în 2017, iar tunelurile și sensul giratoriul subacvatic au fost deschise circulației pe 19 decembrie 2020.
Complexitatea tehnică în realizarea tunelului Eysturoy a venit din combinația mai multor factori: forarea în rocă dură sub o presiune hidrostatică ridicată, traducerea datelor seismice în planuri concrete, realizarea unui sistem etanș de tuneluri și sisteme complexe de drenaj și ventilație, plus condițiile logistice specifice — transportul de echipamente grele spre șantiere izolate și necesitatea unei echipe cu experiență în tuneluri subacvatice.
Proiectul a fost executat de compania nordică NCC, în parteneriat cu entitatea publică P/F Eystur- og Sandoyartunlar (EST).
Pentru săpare, constructorii au folosit metoda drill & blast — foraj și detonare controlată, urmate de evacuarea materialului, sprijiniri și torcretare cu beton. Granitul feroez, extrem de dur, a complicat procesul de construcție pe de-o parte, dar pe de altă parte el oferă stabilitate structurală pe termen lung.
În cel mai jos punct al rețelei de tuneluri, șoseaua se află la 189 de metri sub nivelul mării. Zona rondului subteran se află la o adâncime de 73 de metri sub nivelul mării.
Tunelurile, cu o lungime totală de 11,2 kilometri, au câte o bandă de circulație pe sens, cu spațiu pe laterale pentru opriri de urgență și sunt dotate cu sisteme complexe de iluminat, ventilație și senzori.
Caracteristicile tunelului Eysturoy
Nume proiect: Eysturoyartunnilin (Eysturoy Tunnel).
Lungime totală – 11,2 km.
Diametru galerie: 9 m
Sistem rutier: 1+1
Adâncimea maximă sub nivelul mării: 189 m
Adâncimea sub nivelul mării în zona rondului subteran: 73 m:
Durata execuției: 2017 – 2020
Populație deservită: 54.900 locuitori (Insulele Feroe, total)
Costuri: aprox. 173 milioane Euro proiectare și execuție (circa 200 de milioane de euro în total pentru tot proiectul),
Operator / dezvoltator: compania de stat/entitatea creată pentru proiect: P/F Eystur- og Sandoyartunlar (EST)
Constructor principal: NCC
Cost uriaș pentru o țară mică: 8% din PIB
Costul proiectului, în total, a ajuns la peste 200 de milioane de euro conform ultimelor estimări care includ și unele costuri conexe, nu doar proiectarea și execuția propriu-zisă. La prima vedere nu poate părea mult, însă cuma trebuie pusă în context.
La nivelul anului 2019, spre exemplu, când tunelul Eysturoy era în plină execuție, PIB-ul Insulelor Feroe era de circa 2,5 miliarde de euro. Așadar, o investiție de circa 200 de milioane de euro echivala atunci cu 8% din PIB, adică mai mult decât alocă în prezent România pe Apărare, Educație și Cercetare la un loc.
Investiția ar urma să fie recuperată într-o bună măsură din taxele de folosire, cel puțin așa spera guvernul feroez. Astfel, la scurt timp după inaugurare au fost introduse taxe ce variau de la 23 de euro pentru autoturisme până la 107 euro pe camioane și 168 de euro pentru autocare mari.
Cu toate acestea, cifrele de trafic nu sunt la fel încurajatoare pentru cum ar fi sperat inițial autoritățile. Pentru anul 2022, spre exemplu, erau previzionate câte 6.000 de traversări zilnice, însă cifrele înregistrate arătau că doar între 3 și 4.000 de vehicule traversau zilnic rețeaua de tuneluri.
Abia în 2023 cifra de trafic a depășit 5.600 de treceri în medie pe zi.
Chiar și-așa presiunea publică a crescut în favoarea reducerii tarifelor în scopul creșterii numărului de pasageri. Oponenții taxelor ridicate susțin că preferă vechea rută, mai lungă, scria portalul feroez KVF.fo
Un proiect criticat pentru costuri și sustenabilitate
Deși Eysturoyartunnilin a fost prezentat drept un pas uriaș în modernizarea infrastructurii Feroe, nu au lipsit vocile critice.
În primul rând, costul total a stârnit dezbateri aprinse. Cu o factură de execuție de 134 de milioane de euro, tunelul a reprezentat una dintre cele mai mari investiții publice din istoria arhipelagului. O parte a opiniei publice și a unor economiști locali a ridicat problema raportului dintre beneficiile directe și îndatorarea asumată prin credite guvernamentale și taxe de utilizare.
O altă critică ține de centralizarea economică. Conectarea rapidă a insulelor cu capitala Tórshavn ar risca să accentueze depopularea comunităților mici, prin migrarea locuitorilor către centrele urbane unde apar mai multe locuri de muncă și servicii. „Tunelurile reduc izolarea, dar pot accelera golirea satelor de tineri”, avertiza un sociolog local în publicația feroeză citată mai sus.
Dincolo de semnele de întrebare legate de sustenabilitatea traficului, în plan tehnic experții independenți au atras atenția asupra costurilor de întreținere: pomparea permanentă a apei, ventilația și monitorizarea structurală continuă presupun cheltuieli semnificative, pe care bugetul mic al Feroe trebuie să le absoarbă pe termen lung.
Cu toate acestea, autoritățile au apărat constant proiectul, subliniind că infrastructura de tip „fixed links” (legături directe) este vitală pentru supraviețuirea economică și socială a arhipelagului, chiar dacă vine cu riscuri financiare și schimbări sociale accelerate.
Chiar și așa, Eysturoyartunnilin – cu sensul giratoriu subacvatic devenit un simbolic – este un exemplu clar că țările mici pot face salturi tehnologice majore acolo unde există un obiectiv strategic clar pentru conectivitate și siguranță. Rămâne de urmărit, în continuare, modul în care impactul social și economic se va traduce pe termen mediu și lung în cifre de trafic, în migrație internă și în nivelul de trai al comunităților conectate. Exemplu feroez, însă, dă speranțe și altor state mici din lume că pot implementa proiecte majore de infrastructură.
