Prim-ministrul albanez Edi Rama vrea ca Albania să renunțe la numerar până în 2030.
Planul este lansat într-o țară în care numerarul este rege, conform Politico.
De ani de zile, albanezii preferă să-și păstreze banii sub saltea – lângă AK-47, după cum spune gluma națională – decât în bănci.
Dar dacă premierul Edi Rama își va îndeplini dorința, Albania ar deveni prima economie fără numerar din lume, scrie G4Media.ro.
Unul dintre motivele principale pentru aceasta este faptul că, în prezent, foarte multe tranzacții se efectuează la negru.
Eliminarea numerarului „este o prioritate absolută pentru țările cu un nivel ridicat de informalitate și cu sume destabilizatoare de bani ilegali în sistemul financiar”, a declarat Selami Xhepa, profesor de științe economice la Universitatea din Tirana.
Problema este că sistemul bancar și societatea ar putea să nu fie pregătite pentru acest salt.
Majoritatea albanezilor preferă să-și gestioneze economiile în afara sistemului bancar, ascunzând bancnotele și insistând să plătească cu numerar ori de câte ori este posibil.
Chiar și în ghidurile turistice pentru Albania, expresia „numerarul este rege” apare adesea ca sfat pentru vizitatori. Deși majoritatea lanțurilor de magazine sau restaurantelor mai mari acceptă carduri, cafenelele, saloanele de înfrumusețare, buticurile, companiile de telecomunicații și magazinele alimentare nu acceptă.
Într-un magazin de haine din centrul Tiranei, când POLITICO a încercat să plătească cu un card digital, casierul a părut confuz și a întrebat: „numerar?”
Situația a fost similară în taxi și în autobuz – conductorul a râs batjocoritor și a repetat mai tare: „40 lek”.
Guvernul de centru-stânga dorește să elibereze Albania de ceea ce raportul Comisiei Europene din 2024 descrie ca fiind o „economie informală extinsă” care împiedică afacerile și concurența (fără a mai menționa diminuarea veniturilor fiscale).
Estimările situează economia gri – partea economiei care nu este luată în calcul în statisticile oficiale – între 29% și 50% din produsul intern brut.
Spiro Brumbulli, secretarul general al Asociației Bancare Albaneze, a declarat pentru POLITICO că guvernul și instituțiile vor elabora un plan pentru a pregăti terenul pentru eliminarea numerarului, următorii pași incluzând stabilirea unui plafon pentru achizițiile efectuate cu monedă fizică, integrarea cu sistemul de plăți SEPA al UE până în octombrie și lansarea plăților instantanee SEPA la scurt timp după aceea.
Depășirea traumei bancare albaneze
Una dintre probleme este că albanezii pur și simplu nu agreează băncile. Un sondaj recent realizat de Asociația Bancară Albaneză a relevat că doar 34% din populație are încredere în bănci. Banca Mondială a raportat că mai puțin de 50% din albanezi au un cont bancar.
Banca Albaniei afirmă că 78% „au acces” la un cont bancar, sub media europeană de 96%.
Nu toată lumea este convinsă că planul are sens. Genc Pollo, cofondator al Partidului Democrat din opoziție și fost viceprim-ministru, a declarat pentru POLITICO că încercarea de a elimina zonele gri ale economiei prin interzicerea numerarului este „ca și cum ai omorî găini cu tunul”. El a calificat ideea drept „un atac la adresa libertății personale a deținătorilor legitimi de bancnote”.
Deși a fost de acord că băncile albaneze pot fi „neîndemânatice și costisitoare”, o reglementare mai inteligentă și o concurență mai mare din partea platformelor monetare online și a criptomonedelor ar fi o soluție mai bună decât interzicerea numerarului. El nu are mari speranțe că o societate fără numerar ar reduce spălarea de bani.
Erald Kapri, membru nou ales al parlamentului din partea Partidului Oportunității de centru-dreapta, a declarat pentru POLITICO că bănuiește că politica joacă un rol în această chestiune. „Este doar una dintre ideile lui Rama de a atrage atenția și de a distrage atenția de la problemele reale ale țării, cum ar fi corupția sau costul ridicat al vieții”, a spus el.
Trauma postcomunistă
Renunțarea la numerar este o politică luată în considerare de multe țări dezvoltate, precum Suedia, Estonia și Irlanda. Albania este însă un caz aparte, iar scepticismul publicului este de înțeles.
După căderea comunismului la începutul anilor 1990, băncile și instituțiile financiare, împreună cu „societățile de investiții”, au început să apară și să promită rate ale dobânzii incredibil de mari, de până la 19% pentru depozite.
Câteva firme s-au extins rapid la peste 25, iar la apogeul nebuniei, unul din șase albanezi își investise banii – în multe cazuri, toate economiile de-o viață – în scheme de tip piramidal. Primii investitori au primit plăți generoase, dar acestea au devenit din ce în ce mai mici și mai rare pe măsură ce sistemul s-a prăbușit sub propria greutate.
În ianuarie 1997, primele firme au început să se prăbușească, determinând albanezii să încerce să-și retragă fondurile în masă, creând un cerc vicios de prăbușiri suplimentare. În martie, țara era în haos și rebeliunea începuse. Soldații și polițiștii și-au părăsit posturile, iar mulțimile de albanezi furioși și faliți au acuzat guvernul că nu a reușit să oprească escrocheriile și chiar că a profitat de pe urma lor.
Aproximativ 2.000 de persoane au fost ucise în ciocnirile dintre cetățeni și autorități și de către bande înarmate cu peste un milion de arme jefuite din arsenalele statului. În total, s-au pierdut aproximativ 1,2 miliarde de dolari, echivalentul a jumătate din PIB-ul de la acea vreme.
Această perioadă a declanșat valuri de migrație, a făcut ca țara să regreseze cu ani în ceea ce privește dezvoltarea și a distrus încrederea cetățenilor în instituțiile bancare și în stat.
Bănci scumpe
În aproape trei decenii de atunci, băncile nu au reușit să reconstruiască încrederea.
O parte a problemei, a spus profesorul Xhepa, este că băncile oferă puține beneficii și sunt scumpe de utilizat. Acest lucru descurajează oamenii să deschidă conturi și să utilizeze carduri bancare și transferuri digitale.
Majoritatea „au menținut rate ale dobânzii discriminatorii”, a spus el. „Rate ridicate pentru împrumuturi și foarte scăzute pentru economii.” El a adăugat: „Plățile internaționale au implicat, de asemenea, comisioane ridicate, descurajând transferurile din partea emigranților.”
Plățile digitale interne între băncile albaneze implică comisioane de tranzacție ridicate (costul trimiterii a 500 de euro a fost de până la 50 de euro pentru reporterul POLITICO), în timp ce ratele pentru alte forme de tranzacții pot fi la fel de prohibitive.
Ratele de schimb bancare între lek și euro sunt, de asemenea, notoriu necompetitive.
Brumbulli, de la asociația bancară, a declarat că unele întreprinderi percep chiar clienților taxe suplimentare pentru plata cu cardul.
Acest lucru ajută întreprinderile să evite impozitele, deoarece plățile în numerar nu sunt adesea înregistrate la casă.
Guvernatorul Băncii Albaniei, Gent Sejko, a refuzat să comenteze.
Deși ambiția de a renunța la numerar până în 2030 este îndrăzneață, succesul depinde în continuare de introducerea unei infrastructuri de plăți digitale ieftine și ușor accesibile, care ar putea include o monedă digitală a băncii centrale sau o platformă națională de plăți instantanee.
Deși Banca Albaniei a studiat astfel de monede și stablecoins — un tip de criptomonedă — ca instrumente potențiale, nu există o foaie de parcurs oficială. Fără un plan bine definit pentru astfel de mecanisme, planul lui Rama riscă să rămână la stadiul de aspirație.
