Autori

Suntem parte a Uniunii Europene, în NATO și din Organizația Mondială a Comerțului. Beneficiem, în principiu, de „bunuri publice” de la ele. Cum procedăm, ca să fim consecvenți? Mărim taxele până la cel mai mare nivel din UE? Decretăm „salariul” minim la valoarea cea mai ridicată pe care o găsim afară? Ridicăm reglementările și standardele de calitate, securitate etc. până la cele mai ridicate cote pe care le găsim în UE și NATO?

Faptul că statul ia sub formă de taxare o bună parte din veniturile și avuția legitime ale unei persoane, sau că îi ia libertatea pentru că a încălcat regulile statului (fără a fi nerespectat drepturile vreunei persoane concrete), acestea sunt nedreptăți care mi se par incomparabile cu a pierde un copil, fără a-i fi fost vreodată încălcat acelui copil drepturile.

Ce ironie că în ziua de naștere a unui rege fără regat, mulțimea a ieșit în stradă pentru detronarea unui om care și-a făcut din caschetă coroană. Că s-a vrut omul nostru rege, se vede dintr-o străveche descriere a regalității. „În primul rând, veți plăti scump pentru alaiul său”, au fost avertizați cei care au cerut monarh, sătui fiind de libertatea și responsabilitatea guvernării descentralizate: