North Highland Initiative, o organizație caritabilă pentru dezvoltare, înființată sub egida Prințului Charles, a redenumit circuitul North Coast 500, în urmă cu 10 ani, și a început să promoveze traseul în rândul turiștilor.
Ideea de a transforma aceste autostrăzi și hanuri prea familiare în destinații pentru călătorii epice a funcționat.
Ca mișcare promoțională, North Coast 500 a fost o lovitură de maestru — prea mult, după părerea majorității.
Datorită alchimiei marketingului și a rețelelor sociale, circuitul de 516 mile (830 kilometri), care începe și se termină în Inverness, a devenit un pelerinaj irezistibil și prietenos cu Instagram pentru oameni din întreaga lume, copleșind capacitatea regiunii îmbătrânite și subpopulate, precum și a drumurilor sale, de a face față pelerinilor, se arată într-un reportaj CNN.
Localnicii au început să-și piardă răbdarea cu ceea ce s-a întâmplat în continuare: rulote aliniate pe șosele cu o singură bandă, tați care fac grătar pe peluzele de pe malul mării, totul transformându-se într-o toaletă în aer liber. La zece ani de la lansare, NC500 este acum considerat un caz tipic de turism excesiv.
La sfârșitul anului trecut, Fodor’s Travel a adăugat NC500 pe lista destinațiilor pe care recomandă să le eviți în 2025, pe motiv că popularitatea traseului l-a transformat într-o amenințare pentru mediul natural și o „pacoste” pentru comunitățile de pe marginea drumului, arată G4Media.ro.
Dar a fost totul rău? Când am parcurs traseul, pregătit pentru o vizită într-un peisaj devastat de turism, ceea ce am descoperit a fost atât un argument în apărarea mult-criticatului road trip, cât și o condamnare a impactului său negativ.
Asfaltul s-a topit în crearea fenomenului digital al NC500. Drumurile nu sunt cu nimic mai bune sub noul lor nume decât erau în deceniile anterioare inițiativei North Highland de a le promova ca destinație sau provocare în sine.
Chiar și așa, traseul rebotezat a captivat imaginația scriitorilor de călătorii, iar numărul de vizitatori a început să crească rapid. Toată lumea părea să laude traseul. Nimeni nu a menționat roiurile enervante de țânțari mici și mușcătoare care bântuie coasta de vest a Scoției în timpul verii.
Pe măsură ce publicitatea pozitivă a crescut de-a lungul anilor, am început să mă simt atras de gândul de a revizita locuri cu nume atât de romantice precum Durness, Ullapool și Applecross. Pandemia de Covid a intervenit înainte de a avea ocazia să-mi îndeplinesc visul și, până când Marea Britanie a ieșit din lockdown, imaginea NC500 se schimbase.
Fondatorii și-au imaginat că vor prezenta o Scoție cu vulturi de mare care zboară deasupra golfurilor secrete și nisipurilor cântătoare. Când și-au imaginat peisaje care vor rămâne pentru totdeauna în memoria vizitatorilor, nu s-au gândit la pagodele mici formate din șervețele umede murdare folosite pentru a acoperi urmele lăsate de toaletele camparilor sălbatici la câțiva kilometri de cele mai apropiate toalete publice.
„Inițial, ideea era ca oamenii să vină cu mașinile, să se cazeze în unități locale, să cumpere de la restaurantele locale și să folosească facilitățile locale. Era o idee admirabilă și am văzut beneficiile acesteia”, spune un antreprenor local, proprietarul unui hotel „bed and breakfast”.
„Ceea ce s-a văzut de la al doilea lockdown încoace sunt oameni care încearcă să-și petreacă vacanța pe gratis. Tot mai multe rulote și camper-uri, oameni care parchează pe marginea drumului și încearcă să o facă pe ieftine. Se înțelege de ce oamenii se supără când camper-urile parchează în fața ferestrelor sufrageriei lor, iar apoi sunt abuzați când le cer să plece.”
Mii de oameni s-au înscris pe paginile de Facebook dedicate relatării unor astfel de comportamente necorespunzătoare. Reacția negativă a luat amploare. La fel și îndoielile cu privire la trecerea mărcii NC500 de la patronajul regal la proprietatea privată: din 2018, North Coast 500 Ltd se află sub controlul lui Anders Holch Povlsen, un miliardar danez și cel mai mare proprietar de terenuri din Scoția.
Datele precise privind impactul economic al NC500 sunt greu de stabilit și adesea contestate, dar majoritatea analiștilor sunt de acord că ruta a contribuit la creșterea numărului de vizitatori în regiunea Highland (de la 5,1 milioane în 2012 la 8,4 milioane în 2023, potrivit consiliului local), în timp ce cheltuielile turiștilor au crescut mai lent (de la 1,38 miliarde de lire sterline la 1,68 miliarde de lire sterline în aceeași perioadă).
VisitScotland, organismul național de turism, afirmă că NC500 a crescut în mod incontestabil profilul internațional al regiunii și a atras vizitatori suplimentari, în beneficiul economiei locale.
