Cel mai urât câine din lume în 2025 este un bulldog francez pe nume Petunia.
Picioare scurte și groase, ochi bulbucați și o față încrețită – aceste trăsături deloc măgulitoare au ajutat-o să obțină victoria.
Cățelușa metis de bulldog a fost încoronată „Cel mai urât câine din lume” în California de Nord.
Prietena patrupedă, în vârstă de doi ani, a câștigat competiția tradițională, organizată încă din anii 1970, vineri seara (ora locală) la Santa Rosa. Stăpâna ei, Shannon Nyman, din statul american Oregon, a zâmbit larg în timp ce primea premiul în valoare de 5.000 de dolari (aprox. 4.300 de euro).
Jinny Lu, un mops de cinci ani cu o limbă strâmbă, a ocupat locul al doilea. El participase și în 2023, dar atunci a plecat acasă fără premiu. Acum, stăpâna sa, Michelle Grady, s-a putut bucura de premiul de 3.000 de dolari.
Poppy, un câine crestat chinezesc de 7 ani, cu multă piele vizibilă și câteva smocuri de păr alb, a obținut locul al treilea, fiind răsplătit cu 2.000 de dolari.
Pentru a ajunge pe podium, patrupedele au trebuit să se prezinte pe o scenă, în fața spectatorilor care aplaudau. Un juriu a votat, luând în calcul aspectul, personalitatea și reacția publicului.
Petunia, cel mai urât câine din lume va merge la NBC
Petunia mai are parte de încă un moment special: pe lângă premiul principal, ea și stăpâna sa vor primi o excursie cu avionul la New York, unde campioana va fi prezentată luni în emisiunea de dimineață a NBC.
Anul trecut, această onoare i-a revenit unui pechinez numit Wild Thang. Cățelul, pe atunci în vârstă de opt ani, a cucerit publicul cu coafura sa zburlită și limba atârnândă într-o parte. Potrivit stăpânului său, el fusese infectat cu virusul jigodiei când era pui, rămânând cu deformări fizice, potrivit bluewin.ch.
Organizatorii au explicat că scopul competiției nu este să facă mișto de câinii „urâți”, ci să le evidențieze latura iubibilă și frumusețea interioară. Mulți dintre participanți provin din adăposturi pentru animale. Evenimentul are și rolul de a încuraja adopția câinilor abandonați.
