Ce înseamnă practicarea avocaturii în Emiratele Arabe Unite (EAU) și cum se deosebește de cea din România? Cât de dificile sunt litigiile care implică inteligența artificială și drepturile de autor, o categorie de cauze tot mai prezentă în viața publică? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la Adrian Gociu, Managing Partner la societatea de avocatură Gociu & Asociații, una dintre cele mai active firme din Timișoara.
Cum diferă practicarea avocaturii în Emiratele Arabe față de cea din România, din perspectiva reglementărilor, a relației cu clientul și a tipului de mandate?
Practicarea avocaturii în Emiratele Arabe Unite (EAU) implică un cadru juridic hibrid, în care dreptul civil este completat de elemente de common law în zonele economice libere, cum este Dubai International Financial Centre (DIFC).
Procedurile de licențiere sunt stricte, iar accesul pe piață presupune respectarea unor cerințe locale detaliate.
Relația cu clientul este mai orientată spre soluții juridice integrate, în care consultanța comercială, fiscală și de proprietate intelectuală internațională se îmbină.
Mandatele vizează frecvent proiecte cross-border, structuri de protecție a activelor și planificare patrimonială pentru clienți HNWI.
Aveți în plan deschiderea unor birouri de avocatură în alte orașe/țări?
Ne concentrăm pe consolidarea birourilor din București și Dubai ca hub-uri strategice pentru proprietate intelectuală de top (Tier 1) și soluții juridice internaționale.
Obiectivul nostru este să fim prima opțiune pentru clienții care au nevoie de strategie juridică integrată, de la protecția și monetizarea drepturilor de PI la structuri complexe de business – holdinguri internaționale, SPV-uri, optimizare fiscală transfrontalieră și protecția patrimoniului.
Această abordare ne permite să oferim nu doar asistență punctuală, ci soluții complete, bancarizabile și scalabile, adaptate investițiilor de nivel HNWI și proiectelor globale.
Cum priviți avocatura: mai degrabă ca pe un business competitiv sau ca pe un serviciu cu o misiune profesională și socială?
Avocatura este atât un business competitiv, cât și un serviciu cu impact profesional și social. Într-o piață globalizată, performanța înseamnă să fii eficient, inovator și bine poziționat, fără a pierde din vedere responsabilitatea etică față de client.
Barometrul meu în profesie este plusul de valoare pe care îl aduce aportul meu clientului. În timp, am trecut de la rolul unui simplu prestator de servicii la acela de asset strategic pentru businessurile cu care interacționez – fie că vorbim despre protecția și monetizarea proprietății intelectuale, fie despre arhitectura juridică a unor structuri complexe de business la nivel internațional.
Această abordare transformă avocatura dintr-o intervenție punctuală într-un parteneriat pe termen lung, orientat către creștere și protecție sustenabilă.
În contextul actual, cum definiți „businessul din avocatură”? Ce înseamnă performanță într-o firmă de avocatură și cum se echilibrează aceasta cu respectarea deontologiei profesionale?
„Businessul din avocatură” presupune adaptabilitate, strategie și inovație.
Performanța nu se rezumă la indicatori financiari, ci include calitatea soluțiilor livrate, respectarea deontologiei profesionale și capacitatea de a anticipa schimbările legislative și economice.
Un cabinet performant combină expertiza juridică cu o viziune de management și dezvoltare a afacerii.
Avem din ce în ce mai multe controverse legate de inteligența artificială și drepturile de autor. Ați avut cazuri în care creatori (compozitori, artiști vizuali, scriitori etc.) au intentat acțiuni în instanță împotriva unor platforme tehnologice pentru utilizarea neautorizată a operelor lor?
Această temă este una efervescentă la nivel internațional și a reprezentat chiar subiectul panelului pe care l-am moderat în China, la conferința IIPLA din mai.
Realitatea este că, atât pentru mine, cât și pentru colegii specializați în proprietate intelectuală, litigiile care implică AI și drepturi de autor sunt printre cele mai dificile și provocatoare.
Motivul este dublu: pe de o parte, identificarea bazelor de date folosite ca sursă în procesele de machine learning este adesea imposibilă sau limitată; pe de altă parte, modificările subtile aduse structurii și formulării unei opere pot face dificilă demonstrarea unei încălcări, chiar dacă esența operei este copiată.
În domeniul muzical există instrumente tehnice mai avansate pentru detectarea similitudinilor, însă în majoritatea cazurilor din literatura scrisă, artele vizuale sau alte forme creative, proba juridică este mult mai greu de obținut.
În contextul inteligenței artificiale, drepturile de autor se află la o răscruce critică. Soluțiile legislative trebuie să fie rapide, dar și uniform aplicate, pe cât posibil, la nivel global.
Să ne imaginăm că un text creat de un autor din România este adaptat de un AI, iar rezultatul încalcă drepturile de autor într-o jurisdicție precum SUA.
Fără o abordare macro și o armonizare a normelor internaționale, capacitatea AI de a produce rezultate care pot încălca drepturi de autor va depăși cu mult mecanismele juridice actuale.
Experiența mea în astfel de cauze m-a convins că viitorul protecției proprietății intelectuale nu mai poate fi gândit doar în termeni naționali sau regionali, ci trebuie construit pe o strategie juridică transfrontalieră, în care tehnologia și dreptul colaborează pentru a preveni, nu doar pentru a sancționa.
Un material Legal Marketing
